Oligarhia transpartinică din România scapă basma
curată la raportul CE -Financial Times
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic."UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic.
"UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a curăţirii sistemului judiciar", constată Gallagher.
"În apărarea sa, UE susţine că a dat liderilor români şansa să implementeze reformele care ar duce la modernizarea de succes a ţării. Această inţiativă le-ar aparţine, iar influenţa UE ar fi limitată. Dar acesta este un argument puţin ingenios. Calendarul aderării, în special reformele din sferele justiţiei şi administraţiei, regionalizarea dezastruoasă prin care au fost canalizate fondurile, privatizarea sectoarelor strategice ale economiei şi ridicarea controlului asupra preţurilor au fost toate elaborate în avans de către UE", arată autorul comentariului din Financial Times.
"Foştii comunişti şi capitaliştii de carton care au devenit extraordinar de bogaţi prin manipularea unui sistem economic nereglementat după 1989 sunt printre beneficiarii majori ai fondurilor structurale în valoare de 30 de miliarde de euro care vin în ţară graţie contribuabilului european. Între timp, un exod uriaş de profesionişti talentaţi precum şi alte câteva milioane de muncitori provoacă grave crize pe piaţa de muncă şi reprezintă o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Aceştia sunt oamenii care au făcut sacrificiile pe care le-a cerut Bruxelles-ul şi ale căror interese au fost adesea trecute cu vederea în negocieri comode cu personaje care dispreţuiesc idealurile care mână chipurile înainte extinderea UE", scrie Gallagher.
"Nici un braţ al Uniunii Europene multistratificate nu s-a făcut remarcat în relaţie cu România, deşi anumite figuri din Comisie s-au comportat meritoriu când au văzut deraierea care se apropia. Poate că datorită unora dintre ei a fost dezvăluit şi raportul devastator cu privire la justiţia română realizat de experimentatul jurist belgian Willem de Pauw. Faptul că Marea Britanie şi Olanda sunt izolate în cadrul UE în apelul lor la o reacţie puternică împotriva corupţiei ce porneşte de la vârf în România este o devastatoare punere sub acuzare a inabilităţii UE de a apăra standarde minime de guvernare ce sunt cu siguranţă indispensabile, dacă doreşte să supravieţuiască drept o forţă influentă în lume", conchide istoricul britanic.
22 iulie 2008 07:50
senior reporter Valentina Pop
senior editor Luana Pavaluca
miercuri, 23 iulie 2008
luni, 14 iulie 2008
BILANŢUL EVOLUŢIEI EDUCAŢIEI SI FORMĂRII PROFESIONALE 1990-2008
COMITETUL DE CRIZĂ PENTRU SALVAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Bucureşti, 14 iulie 2008
BILANŢUL EVOLUŢIEI EDUCAŢIEI SI FORMĂRII PROFESIONALE 1990-2008
Pentru sistemele de educaţie şi formare profesională din România avem două tipuri de evaluări: cele oficiale, care spun că "pe ansamblu stăm bine, deşi mai avem şi lipsuri" şi cele independente, externe şi interne, care demonstrează cu date clare stagnarea acestor sisteme în paradigma comunistă anterioară anului 1990.
Educaţia este una dintre temele de maximă importantă pe plan european şi mondial. Din această cauza, cu periodicitate, se evaluează starea educaţiei prin teste internaţionale. Testul european cu cea mai mare relevanţă în cadrul ţărilor UE este Testul PISA, în urmă căruia au fost măsuraţi un număr de parametri de funcţionare a educaţiei în diverse ţări.
România se situează în clasamente în zonă inferioară la aproape toţi parametrii masurabili, zona superioară fiind atinsă în general la parametrii negativi, cu unele excepţii (ex. citirea la vârste timpurii).
Conform ultimului Raport al Comisiei Europene, jumătate dintre copiii români cu vârstă de 15 ani au dificultăţi de citire şi înţelegere. Potrivit aceluiaşi document, din anul 2000 până în 2006, procentul românilor care nu înţeleg ceea ce citesc (analfabetism funcţional) a crescut de la 41,3% la 53,5 %. Procentul ne plasează pe ultimul loc din ţările europene la ştiinţa de carte.
Discrepanţele uriaşe între cele două tipuri de abordări conduc autorităţile române la regizarea de adevărate potemkiniade, mai ales cu ocazia examenelor de absolvire şi a evaluărilor naţionale, care sunt astfel organizate încât frauda să ascundă adevărul într-o mare de minciuni. Suntem încă tributari obiceiurilor moştenite de la comunişti, de care nu scăpam, iată, după 18 ani de regim "necomunist". Recentul examen de bacalaureat ilustrează pe deplin această teză.
Principală cauza a eşecului evoluţiei din domeniu poate fi considerată subfinantarea cronică a educaţiei din perioadă 1990-2004. Este adevărat că în perioadă 2005-2008 s-au alocat procente mai mari din PIB educaţiei, iar salariile cadrelor didactice s-au majorat semnificativ. S-au investit sume importante în dotarea cu echipamente informatice şi mijloace de învăţământ, în reabilitarea unui număr de şcoli şi demararea programelor naţionale pentru campusuri şcolare. Problemele educaţiei nu stau doar în infrastructura, ci mai ales în modernizare curriculara, perfecţionarea resursei umane, salarizare diferenţiata, management performant, etc.
Ce spun evaluările independente:
1. Raportul Miclea, 2007: învăţământul românesc este INEFICIENT, NERELEVANT, INECHITABIL şi de SLABĂ CALITATE.
2. Evaluarea EDU CER, 2007 : învăţământul românesc este încremenit în paradigma comunistă a ultimilor 30-40 de ani.
3. Evaluarea EDUGATE: Sistemul de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora. De asemenea sistemul educativ nu este organizat spre a răspunde la nevoile actuale şi de perspectivă a pieţei forţei de muncă.
4. Aprecierea SAR, 2007: învăţământul românesc este fabrică auohtona de mediocritate.
5. Majoritatea românilor care se află în alte ţări din Uniunea Europeana efectuează munci necalificate, în agricultura
şi ocupaţii casnice.
6. Doar 25% dintre absolvenţii de gimnaziu din mediul rural urmează cursuri liceale, comparativ cu 80% în mediul urban şi doar 2,5-3% dintre elevii proveniţi din rural urmează cursuri universitare.
7. 80% dintre copiii care nu participă la nici o formă de învăţământ sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă că 28,6% din populaţia romă este analfabetă. O rată de participare scăzută se înregistrează şi în rândul copiilor cu nevoi educaţionale speciale, datorită numărului limitat de profesori calificaţi, infrastructurii educaţională inadecvată şi comunicării precare între şcoală şi comunitate.
8. România se situează pe ULTIMUL LOC în Europa în privinţă participării la o formă de educaţie a tinerilor de 15-24 de ani. Doar 41,9% dintre aceşti tineri participă la vreo formă de învăţământ (faţă de 64,5% - Lituania, 63,4% - Polonia, 62,7% - Slovenia), ceea ce are consecinţe negative asupra nivelului de pregătire a forţei de muncă.
9. Evaluarea internaţională PISA-2006 plasează învăţământul românesc pe locul 47 din 57 de ţări, iar alte evaluări externe (TIMSS, PIRLS) chiar şi mai prost.
10. Abandonul şcolar înainte de împlinirea celor 8 ani de studiu obligatoriu este în creştere (s-a dublat între 1996 şi 2006), iar rata de părăsire timpurie a şcolii (cls. I - XII) era de 19 % faţă de media de 14,9% în UE, cu reper în 2010 de 10%.
11. Ponderea profesorilor cu rezultate proaste sau mediocre la titularizare era, în 2007 de 60%, faţă de 18% în UE.
12. Procentul adulţilor care participă la forme de educaţie permanentă în timpul vieţii era, în 2007, de 1,3% faţă de 12,5 % media în UE, adică de 10 ori mai mic.
citeste mai departe http://educer.eu/documente/bilant.pdf
Bucureşti, 14 iulie 2008
BILANŢUL EVOLUŢIEI EDUCAŢIEI SI FORMĂRII PROFESIONALE 1990-2008
Pentru sistemele de educaţie şi formare profesională din România avem două tipuri de evaluări: cele oficiale, care spun că "pe ansamblu stăm bine, deşi mai avem şi lipsuri" şi cele independente, externe şi interne, care demonstrează cu date clare stagnarea acestor sisteme în paradigma comunistă anterioară anului 1990.
Educaţia este una dintre temele de maximă importantă pe plan european şi mondial. Din această cauza, cu periodicitate, se evaluează starea educaţiei prin teste internaţionale. Testul european cu cea mai mare relevanţă în cadrul ţărilor UE este Testul PISA, în urmă căruia au fost măsuraţi un număr de parametri de funcţionare a educaţiei în diverse ţări.
România se situează în clasamente în zonă inferioară la aproape toţi parametrii masurabili, zona superioară fiind atinsă în general la parametrii negativi, cu unele excepţii (ex. citirea la vârste timpurii).
Conform ultimului Raport al Comisiei Europene, jumătate dintre copiii români cu vârstă de 15 ani au dificultăţi de citire şi înţelegere. Potrivit aceluiaşi document, din anul 2000 până în 2006, procentul românilor care nu înţeleg ceea ce citesc (analfabetism funcţional) a crescut de la 41,3% la 53,5 %. Procentul ne plasează pe ultimul loc din ţările europene la ştiinţa de carte.
Discrepanţele uriaşe între cele două tipuri de abordări conduc autorităţile române la regizarea de adevărate potemkiniade, mai ales cu ocazia examenelor de absolvire şi a evaluărilor naţionale, care sunt astfel organizate încât frauda să ascundă adevărul într-o mare de minciuni. Suntem încă tributari obiceiurilor moştenite de la comunişti, de care nu scăpam, iată, după 18 ani de regim "necomunist". Recentul examen de bacalaureat ilustrează pe deplin această teză.
Principală cauza a eşecului evoluţiei din domeniu poate fi considerată subfinantarea cronică a educaţiei din perioadă 1990-2004. Este adevărat că în perioadă 2005-2008 s-au alocat procente mai mari din PIB educaţiei, iar salariile cadrelor didactice s-au majorat semnificativ. S-au investit sume importante în dotarea cu echipamente informatice şi mijloace de învăţământ, în reabilitarea unui număr de şcoli şi demararea programelor naţionale pentru campusuri şcolare. Problemele educaţiei nu stau doar în infrastructura, ci mai ales în modernizare curriculara, perfecţionarea resursei umane, salarizare diferenţiata, management performant, etc.
Ce spun evaluările independente:
1. Raportul Miclea, 2007: învăţământul românesc este INEFICIENT, NERELEVANT, INECHITABIL şi de SLABĂ CALITATE.
2. Evaluarea EDU CER, 2007 : învăţământul românesc este încremenit în paradigma comunistă a ultimilor 30-40 de ani.
3. Evaluarea EDUGATE: Sistemul de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora. De asemenea sistemul educativ nu este organizat spre a răspunde la nevoile actuale şi de perspectivă a pieţei forţei de muncă.
4. Aprecierea SAR, 2007: învăţământul românesc este fabrică auohtona de mediocritate.
5. Majoritatea românilor care se află în alte ţări din Uniunea Europeana efectuează munci necalificate, în agricultura
şi ocupaţii casnice.
6. Doar 25% dintre absolvenţii de gimnaziu din mediul rural urmează cursuri liceale, comparativ cu 80% în mediul urban şi doar 2,5-3% dintre elevii proveniţi din rural urmează cursuri universitare.
7. 80% dintre copiii care nu participă la nici o formă de învăţământ sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă că 28,6% din populaţia romă este analfabetă. O rată de participare scăzută se înregistrează şi în rândul copiilor cu nevoi educaţionale speciale, datorită numărului limitat de profesori calificaţi, infrastructurii educaţională inadecvată şi comunicării precare între şcoală şi comunitate.
8. România se situează pe ULTIMUL LOC în Europa în privinţă participării la o formă de educaţie a tinerilor de 15-24 de ani. Doar 41,9% dintre aceşti tineri participă la vreo formă de învăţământ (faţă de 64,5% - Lituania, 63,4% - Polonia, 62,7% - Slovenia), ceea ce are consecinţe negative asupra nivelului de pregătire a forţei de muncă.
9. Evaluarea internaţională PISA-2006 plasează învăţământul românesc pe locul 47 din 57 de ţări, iar alte evaluări externe (TIMSS, PIRLS) chiar şi mai prost.
10. Abandonul şcolar înainte de împlinirea celor 8 ani de studiu obligatoriu este în creştere (s-a dublat între 1996 şi 2006), iar rata de părăsire timpurie a şcolii (cls. I - XII) era de 19 % faţă de media de 14,9% în UE, cu reper în 2010 de 10%.
11. Ponderea profesorilor cu rezultate proaste sau mediocre la titularizare era, în 2007 de 60%, faţă de 18% în UE.
12. Procentul adulţilor care participă la forme de educaţie permanentă în timpul vieţii era, în 2007, de 1,3% faţă de 12,5 % media în UE, adică de 10 ori mai mic.
citeste mai departe http://educer.eu/documente/bilant.pdf
Raport CE-Peste jumatate dintre romani au dificultati de intelegere si interpretare a ceea ce citesc
53,5% din populatia Romaniei, are dificultati de intelegere si interpretare a ceea ce citeste, tara noastra fiind pe primul loc in ce priveste rezultatele negative la acest capitol
Raportul Comisiei Europene (CE) arata ca, din 2000 pana in prezent, statele membre au inregistrat progrese constante, dar slabe, in imbunatatirea sistemului de invatamant. Indicatorii in baza carora s-au tras concluziile sunt absolvirea de studii universitare, renuntarea timpurie la scoala (s-a luat in considerare populatia intre 18 si 24 de ani), nivelul de intelegere si interpretare a textelor citite, numarul absolventilor de matematica, stiinta si tehnologie, precum si participarea adultilor la activitati de invatare pe parcursul vietii.
La nivelul anului 2008, alt stat membru cu un nivel scazut de intelegere a textelor lecturate este Bulgaria, cu 51,1% din populatie avand probleme la acest capitol, in timp ce performerii sunt Finlanda, Irlanda si Estonia, in care procentul celor care nu pot intelege si interpreta ceea ce citesc este situat intre 4,8 si 14%. La nivelul intregii Uniuni Europene, procentul populatiei cu probleme de intelegere a crescut de la 21%, in 2000, la 24%, in 2008, confrom Raportului citat de Newsin.
Romania inregistreaza performante scazute si in privinta participarii adultilor la cursuri de invatare permanente, fiind pe pozitia secunda la acest capitol, dupa Bulgaria. Rezultate bune la acest indicator sunt in Suedia, Danemarca si Marea Britanie. In UE, media adultilor care recurg la invatare activa de-alungul vietii este, in prezent, de 9,7%, in crestere de la 7,1% in 2000.
In ce priveste numarul celor care renunta de timpuriu la scoala, pe primele pozitii se afla Malta si Portugalia, iar cei mai multi tineri interesati de continuarea studiilor sunt in Cehia, Polonia si Slovacia. La nivelul spatiului UE, procentul tinerilor care renunta devreme la educatie a scazut de la 17,6%, in 2000, la 14,8 %, in 2008.
In anul 2000, din totalul tinerilor intre 20 si 24 de ani din statele membre, 76,6% au absolvit studii superioare. Procentul a urcat, in prezent, la 78,1 %.vezi http://www.frontnews.ro/social-si-economic/eveniment/peste-jumatate-dintre-romani-au-dificultati-de-intelegere-si-interpretare-a-ceea-ce-citesc-12814
„Este o problemă reală. Capacitatea de a citi este o componentă-cheie pentru învăţarea continuă“, a declarat comisarul european pentru Educaţie, Jan Figel. La nivelul întregii Uniuni Europene, procentul populaţiei cu probleme de înţelegere a crescut de la 21%, în 2000, la 24%, în 2008. România a înregistrat performanţe scăzute şi în privinţa participării adulţilor la cursuri de învăţare permanentă, fiind, la acest capitol, după Bulgaria. Rezultate bune la acest indicator sunt în Suedia, Danemarca şi Marea Britanie. În UE, media adulţilor care recurg la învăţare activă de-a lungul vieţii este, în prezent, de 9,7%. În ce priveşte numărul celor care renunţă de timpuriu la şcoală, pe primele poziţii se află Malta şi Portugalia. Cei mai mulţi tineri interesaţ i de continuarea studiilor sunt în Cehia, Polonia şi Slovacia. Comisia Europeană a analizat performanţa statelor membre în cinci domenii: capacitatea de a citi, absolvirea gimnaziului, abandonul şcolar, participarea adulţilor în procesul de învăţare continuă şi numărul absolvenţilor la matematică, ştiinţe şi tehnologie. Bruxelles-ul a somat guvernele naţionale să îmbunătăţească cifrele înregistrate- sursa EVZ din 12 iul 2008
Raportul Comisiei Europene (CE) arata ca, din 2000 pana in prezent, statele membre au inregistrat progrese constante, dar slabe, in imbunatatirea sistemului de invatamant. Indicatorii in baza carora s-au tras concluziile sunt absolvirea de studii universitare, renuntarea timpurie la scoala (s-a luat in considerare populatia intre 18 si 24 de ani), nivelul de intelegere si interpretare a textelor citite, numarul absolventilor de matematica, stiinta si tehnologie, precum si participarea adultilor la activitati de invatare pe parcursul vietii.
La nivelul anului 2008, alt stat membru cu un nivel scazut de intelegere a textelor lecturate este Bulgaria, cu 51,1% din populatie avand probleme la acest capitol, in timp ce performerii sunt Finlanda, Irlanda si Estonia, in care procentul celor care nu pot intelege si interpreta ceea ce citesc este situat intre 4,8 si 14%. La nivelul intregii Uniuni Europene, procentul populatiei cu probleme de intelegere a crescut de la 21%, in 2000, la 24%, in 2008, confrom Raportului citat de Newsin.
Romania inregistreaza performante scazute si in privinta participarii adultilor la cursuri de invatare permanente, fiind pe pozitia secunda la acest capitol, dupa Bulgaria. Rezultate bune la acest indicator sunt in Suedia, Danemarca si Marea Britanie. In UE, media adultilor care recurg la invatare activa de-alungul vietii este, in prezent, de 9,7%, in crestere de la 7,1% in 2000.
In ce priveste numarul celor care renunta de timpuriu la scoala, pe primele pozitii se afla Malta si Portugalia, iar cei mai multi tineri interesati de continuarea studiilor sunt in Cehia, Polonia si Slovacia. La nivelul spatiului UE, procentul tinerilor care renunta devreme la educatie a scazut de la 17,6%, in 2000, la 14,8 %, in 2008.
In anul 2000, din totalul tinerilor intre 20 si 24 de ani din statele membre, 76,6% au absolvit studii superioare. Procentul a urcat, in prezent, la 78,1 %.vezi http://www.frontnews.ro/social-si-economic/eveniment/peste-jumatate-dintre-romani-au-dificultati-de-intelegere-si-interpretare-a-ceea-ce-citesc-12814
„Este o problemă reală. Capacitatea de a citi este o componentă-cheie pentru învăţarea continuă“, a declarat comisarul european pentru Educaţie, Jan Figel. La nivelul întregii Uniuni Europene, procentul populaţiei cu probleme de înţelegere a crescut de la 21%, în 2000, la 24%, în 2008. România a înregistrat performanţe scăzute şi în privinţa participării adulţilor la cursuri de învăţare permanentă, fiind, la acest capitol, după Bulgaria. Rezultate bune la acest indicator sunt în Suedia, Danemarca şi Marea Britanie. În UE, media adulţilor care recurg la învăţare activă de-a lungul vieţii este, în prezent, de 9,7%. În ce priveşte numărul celor care renunţă de timpuriu la şcoală, pe primele poziţii se află Malta şi Portugalia. Cei mai mulţi tineri interesaţ i de continuarea studiilor sunt în Cehia, Polonia şi Slovacia. Comisia Europeană a analizat performanţa statelor membre în cinci domenii: capacitatea de a citi, absolvirea gimnaziului, abandonul şcolar, participarea adulţilor în procesul de învăţare continuă şi numărul absolvenţilor la matematică, ştiinţe şi tehnologie. Bruxelles-ul a somat guvernele naţionale să îmbunătăţească cifrele înregistrate- sursa EVZ din 12 iul 2008
vineri, 11 iulie 2008
Ministrul Asteluţei a găsit vinovaţii pentru ratarea Bac-ului: sabotorii politici şi... bubulii
Fraudele de la acest Bac, demonstrate chiar şi ieri, au scandalizat pe toată lumea, dar ministrul Cristian Adomniţei a ales să iasă la rampă pretinzând că acuzatorii ar fi creat un climat de tensiune care a condus atât la bulversarea elevilor, cât şi a celor care au făcut parte din comisiile de examen. Vinovaţi de eşecul acestui Bacalaureat sunt profesorul Gheorghe Rădulescu şi probabil bubulii (conspiratorii din romanele lui Pavel Coruţ), care au vorbit despre fraude şi au conspirat împotriva Bac-ului şi a ministrului, bineînţeles. Şi, pentru că era cel mai simplu, Adomniţei a arătat cu degetul spre "sabotorii politici", deoarece "la Bacalaureatul de anul acesta am luat măsuri fără precedent în istoria post-decembristă pentru a asigura corectitudinea desfăşurării examenului". În opinia sa, nu există nici profesori şpăgari - deşi unii îşi fac veacul dând cu subsemnatul prin birourile procurorilor anticorupţie - iar "sistemul de învăţământ a fost etichetat pe nedrept drept corupt".Ascultându-l pe Adomniţei ai senzaţia că nu trăieşti în aceeaşi ţară cu el. Poate o fi ministru al educaţiei în Suedia sau Elveţia, iar noi trăim tot în România. Deşi rezultatele din acest an la Bacalaureat sunt mai slabe decât în anii precedenţi, ministrul nu-şi reproşează nimic, ba mai mult i-a felicitat atât pe elevi cât şi pe profesori.În sprijinul ministrului a sărit şi secretarul de stat Svetlana Preoteasa, care a afirmat că: "A fost cel mai bine organizat bacalaureat din 90 încoace". Ea a promis că va prezenta şi "filmul" sabotajului de la bacalaureat. Până la urmă, tot sabotorii şi bubulii sunt de vină...
Profesorul Rădulescu - vinovatul principal
Gheorghe Rădulescu, profesor de literatura română la Liceul "George Enescu" din Bucureşti, a fost singurul profesor din România care a refuzat să mai corecteze lucrările candidaţilor, întrucât ele erau în mare parte copiate. Profesorul Rădulescu a atras atenţia asupra unui mecanism vast şi bine pus la punct, prin care elevii pot copia cu ajutorul unor publicaţii de mare tiraj, aşa-numitele manuale orientative pentru pregătirea bacalaureatului. Ele au apărut în preajma examenului, în sute de mii de exemplare, profitând de modul în care sunt stabilite subiectele. În sfârşit, cei iniţiaţi în acest domeniu ştiu, fără urmă de îndoială, că majoritatea elevilor nu mai învaţă nimic şi că reproduc cuvânt cu cuvânt comentariile preluate din aceste publicaţii. După toate mărturiile, la bacalaureatul din anul acesta a fost mult mai rău decât anul trecut, întrucât s-a realizat o complicitate foarte largă, care îi cuprinde pe profesori, părinţi, elevi şi pe unii inspectori şcolari care conduc din umbră mecanismul acesta al coruperii examenelor. Tocmai de aceea, Gheorghe Rădulescu, membru al PNL, a cerut demiterea ministrului Cristian Adomniţei, dar şi a secretarului de stat Svetlana Preoteasa, a lui Sergiu Moga, preşedintele Comisiei de bacalaureat din Bucureşti şi a inspectorului şcolar Stelian Fedorca. Dacă reprezentanţii Guvernului au fost mai curând discreţi, sindicatele din învăţământ au protestat spunând că fraudele acestui Bac nu pot fi generalizate, însă, nici nu trebuie trecute cu vederea.scris de Cornelia Popescu -Curentul
video http://www.realitatea.net/video_413031_adomnitei--condam-public-profesorii-care-s-au-manjit-pentru-bani_312686.html
Profesorul Rădulescu - vinovatul principal
Gheorghe Rădulescu, profesor de literatura română la Liceul "George Enescu" din Bucureşti, a fost singurul profesor din România care a refuzat să mai corecteze lucrările candidaţilor, întrucât ele erau în mare parte copiate. Profesorul Rădulescu a atras atenţia asupra unui mecanism vast şi bine pus la punct, prin care elevii pot copia cu ajutorul unor publicaţii de mare tiraj, aşa-numitele manuale orientative pentru pregătirea bacalaureatului. Ele au apărut în preajma examenului, în sute de mii de exemplare, profitând de modul în care sunt stabilite subiectele. În sfârşit, cei iniţiaţi în acest domeniu ştiu, fără urmă de îndoială, că majoritatea elevilor nu mai învaţă nimic şi că reproduc cuvânt cu cuvânt comentariile preluate din aceste publicaţii. După toate mărturiile, la bacalaureatul din anul acesta a fost mult mai rău decât anul trecut, întrucât s-a realizat o complicitate foarte largă, care îi cuprinde pe profesori, părinţi, elevi şi pe unii inspectori şcolari care conduc din umbră mecanismul acesta al coruperii examenelor. Tocmai de aceea, Gheorghe Rădulescu, membru al PNL, a cerut demiterea ministrului Cristian Adomniţei, dar şi a secretarului de stat Svetlana Preoteasa, a lui Sergiu Moga, preşedintele Comisiei de bacalaureat din Bucureşti şi a inspectorului şcolar Stelian Fedorca. Dacă reprezentanţii Guvernului au fost mai curând discreţi, sindicatele din învăţământ au protestat spunând că fraudele acestui Bac nu pot fi generalizate, însă, nici nu trebuie trecute cu vederea.scris de Cornelia Popescu -Curentul
video http://www.realitatea.net/video_413031_adomnitei--condam-public-profesorii-care-s-au-manjit-pentru-bani_312686.html
Ceartă în direct din cauza greşelilor gramaticale facute de Svetlana Preoteasa
Monica Tatoiu şi Ministrul Educaţiei Cristian Adomniţei s-au certat în direct în cadrul emisiunii "Realitatea te priveşte" din cauza greşelilor gramaticale făcute de secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Svetlana Preoteasa
Aceasta a avut mai multe greşeli de exprimare în timpul conferinţei de presă susţinute joi la Ministerul Educaţiei.
Secretarul de stat a declarat joi în cadrul unei conferinţe de presă că anul acesta "bacaloreatul" a fost cel mai bine organizat din '90 până acum şi că Ministerul Educaţiei s-a aflat tot timpul la conducerea examenului.
Pentru Svetlana Preoteasa, unul dintre oamenii de la cârma Ministerului Educaţiei, conferinţa de presă a fost un lung şir de derapaje de la limba română. "Ceea ce noi am moştenit acest sistem bolnav cum îl cataloghează toată lumea sistem bolnav este datorită unor alţi miniştri care s-au aflat la conducerea ministerului", a declarat Svetlana Preoteasa.
Un profesor de limba română explică la obiect greşelile făcute de secretarul de stat.
"Este o exprimare anacolutica. Cele trei propoziţii nu sunt corect legate între ele. Verbul a cataloga e folosit incorect ca şi prepoziţia datorită, care are un sens pozitiv in limba română, dar doamna secretar de stat doreşte să evidenţieze ceva negativ", a explicat profesorul de limba română, Forina Rogalsky.
Invitat la emisiunea Realitatea te priveşte, ministrul Cristian Adomniţei a scăpat şi el porumbelul. Şi a fost taxat fără milă. "Este o nedreptate dacă am fi de acord cu acest lucru, marei părţi (este corectat de Tatoiu...marii părţi) am avut cea mai mare număr de tineri care au dat ... (e corectat, cel mai mare număr de tineri) Şi eu ce am spus? Cea mai mare număr (...) Dacă poţi să şi copii în acea atmosferă generalizată de copiere (e corectat, să copiezi, nu să copii)", s-a desfăşurat discuţia între Tatoiu şi Adomniţei.
Adomniţei susţine că greşelile sunt întâmplătoare. Vorba aceea...oameni suntem. "Să nu vă imaginaţi că o poziţie publică e foarte uşor de ocupat şi odată ce ai ocupat-o e foarte uşor să te manifeşti. Suntem oameni, la fel şi doamna secretar de stat", a declarat Adomniţei. video http://www.realitatea.net/cearta-in-direct-din-cauza-greselilor-gramaticale-facute-de-secretarul-de-stat-in-ministerul-educatiei--svetlana-preoteasa--cum-comentati_312837.html
Aceasta a avut mai multe greşeli de exprimare în timpul conferinţei de presă susţinute joi la Ministerul Educaţiei.
Secretarul de stat a declarat joi în cadrul unei conferinţe de presă că anul acesta "bacaloreatul" a fost cel mai bine organizat din '90 până acum şi că Ministerul Educaţiei s-a aflat tot timpul la conducerea examenului.
Pentru Svetlana Preoteasa, unul dintre oamenii de la cârma Ministerului Educaţiei, conferinţa de presă a fost un lung şir de derapaje de la limba română. "Ceea ce noi am moştenit acest sistem bolnav cum îl cataloghează toată lumea sistem bolnav este datorită unor alţi miniştri care s-au aflat la conducerea ministerului", a declarat Svetlana Preoteasa.
Un profesor de limba română explică la obiect greşelile făcute de secretarul de stat.
"Este o exprimare anacolutica. Cele trei propoziţii nu sunt corect legate între ele. Verbul a cataloga e folosit incorect ca şi prepoziţia datorită, care are un sens pozitiv in limba română, dar doamna secretar de stat doreşte să evidenţieze ceva negativ", a explicat profesorul de limba română, Forina Rogalsky.
Invitat la emisiunea Realitatea te priveşte, ministrul Cristian Adomniţei a scăpat şi el porumbelul. Şi a fost taxat fără milă. "Este o nedreptate dacă am fi de acord cu acest lucru, marei părţi (este corectat de Tatoiu...marii părţi) am avut cea mai mare număr de tineri care au dat ... (e corectat, cel mai mare număr de tineri) Şi eu ce am spus? Cea mai mare număr (...) Dacă poţi să şi copii în acea atmosferă generalizată de copiere (e corectat, să copiezi, nu să copii)", s-a desfăşurat discuţia între Tatoiu şi Adomniţei.
Adomniţei susţine că greşelile sunt întâmplătoare. Vorba aceea...oameni suntem. "Să nu vă imaginaţi că o poziţie publică e foarte uşor de ocupat şi odată ce ai ocupat-o e foarte uşor să te manifeşti. Suntem oameni, la fel şi doamna secretar de stat", a declarat Adomniţei. video http://www.realitatea.net/cearta-in-direct-din-cauza-greselilor-gramaticale-facute-de-secretarul-de-stat-in-ministerul-educatiei--svetlana-preoteasa--cum-comentati_312837.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)