Aproape 1.400.000 de tineri care au devenit majori în ultimii ani şi care nu au trăit nici o zi în comunism ar putea merge la vot la 30 noiembrie. Studiile arată însă că liceenii şi studenţii nu sunt interesaţi de politică şi prin urmare nici de alegerile parlamentare.
Nici politicienii nu pun mare preţ pe cei 7% dintre alegătorii români. Mesajele electorale se adresează celor pe care sunt siguri că se vor prezenta la urne – bătrânilor. Votul tinerilor însă ar putea înclina balanţa scrutinului şi ar aduce schimbarea.
Au 18 ani, numeroase medalii câştigate la olimpiadele internaţionale de matematică şi informatică, minţi strălucite
şi drept de vot. Le lipseşte însă dorinţa de a merge la urne la 30 noiembrie, din cauză că – spun ei – nu au pe cine să pună ştampila. Nu prea citesc ziare, dar cu toate acestea îşi adună informaţiile de care au nevoie de pe internet. Timpul lor este preţios – se împart între şcoală, pregătire, calculator şi prieteni – şi nu sunt dispuşi să piardă ore întregi uitându-se la emisiuni electorale, unde diverşi candidaţi spun “baliverne” şi aruncă în luptă promisiuni pe care nu le respectă.
Votul lor ar putea aduce schimbarea, ar înclina balanţa, care este trasă într-o parte, de ani buni, de electoratul în vârstă, mereu prezent la urne, după cum spune analistul politic Bogdan Teodorescu. “Orice implicare a unei noi categorii la vot poate determina schimbări politice importante. Să nu uităm că, măcar la nivelul sondajelor de opinie, PSD şi PD-L sunt la distanţă de 3-4 procente. Deci un ipotetic aflux de voturi suplimentar şi neaşteptat spre una din părţi poate provoca schimbarea câştigătorului unui scrutin”, a explicat Teodorescu.
INSPIRAŢI DE OBAMACosmin Gheorghe şi Mădălina Perşu sunt elevi la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti, un colegiu privat care oferă burse de studiu olimpicilor şi viitorilor olimpici la ştiinţe exacte. Liceenii, care se încadrează în portretul tânărului român – dezinteresat de politică şi scârbit de politicienii români care au interese şi sunt lipsiţi de profesionalism –, spun că nu vor merge la vot la 30 noiembrie. Poate anul viitor, la prezindenţiale, dacă îi va inspira vreun candidat.
Deocamdată le place doar preşedintele american Obama, un politician “care are atitudine”.
Cosmin, elev în clasa a XII-a, a luat medalii atât la Olimpiada Internaţională de Informatică, cât şi la competiţia europeană de profil. Are la dispoziţie doar câteva zeci de minute pentru a spune pe scurt că nu crede că merge la alegeri, deşi este conştient că votul lui ar conta. “Mă mai uit din când în când la o emisiune tv, dar nu am chef de toate certurile celor care candidează. Pot să nu mă duc la vot, pentru că nu cred că este cineva care să merite votul meu”, spune Cosmin. citeste mai departe
http://www.jurnalul.ro/articole/139074/votul-tineriloroamenii-politici-spun-mai-mult-baliverne
vineri, 21 noiembrie 2008
marți, 9 septembrie 2008
Noutăţi la examenele naţionale de anul viitor
Tezele cu subiect unic vor fi evaluate şi de către profesorii de la clasă. În ceea ce priveşte bacalaureatul, subiectele pentru acest examen devin secret de serviciu din momentul elaborării şi până când sunt făcute publice. Cu toate acestea, examenul de bacalaureat din 2009 se va desfăşura după o procedură similară celei de anul acesta, potrivit metodologiei publicate luni de Ministerul Educaţiei, în ciuda numeroaselor contestaţii aduse de părinţi, profesori, sindicate şi organizaţii ale societăţii civile.
Potrivit noii metodologii privind tezele cu subiect unic, elevii de clasa a VII-a şi a VIII-a vor fi aşezaţi câte unul în bancă, în ordine alfabetică, pe clase, şi nu pe unitate şcolară, conform unei liste nominale afişate în prealabil. Mai mult, dacă până acum fiecare teză era evaluată de doi profesori din afara unităţii de la care provin tezele, de anul viitor, lucrările vor fi corectate de un profesor de specialitate ce a predat la clasă şi de un profesor din afara unităţii de învăţământ de la care provine teza.
Durata activităţii de evaluare este de maximum trei zile pentru fiecare şcoală, inclusiv ziua în care s-a susţinut proba, iar în centrele de evaluare, de maximum patru zile. Potrivit Ministerului Educaţiei, vor fi sancţionate cadrele didactice care furnizează soluţii elevilor, înlocuiesc sau falsifică lucrări. După caz, pot fi sesizate în scris organele de cercetare penală. În plus, profesorii implicaţi în desfăşurarea tezelor vor trebui să dea o declaraţie că vor respecta legea, în caz contrar riscând să fie excluşi din învăţământ.
Metodologia pentru bacalaureatul din 2009 cuprinde modificări minore faţă de cea de anul acesta. Structura subiectelor va fi publicată pe site-ul ministerului pe 30 noiembrie, iar subiectele propriu-zise pentru probele scrise vor fi postate pe internet pe 1 martie 2009. Subiectele vor fi publicate pe internet numai pentru probele scrise, nu şi pentru cele orale. Părerile vizavi de păstrarea metodologiei de organizare din 2008 converg spre ideea că ministerul a luat o decizie greşită. "Faptul ca ministerul nu a modificat metodologia după care se va desfăşura bacalaureatul, dar mai ales faptul că vor publica din nou subiectele pe internet este o mare prostie. S-a văzut doar, anul acesta, cum se copiază dacă subiectele sunt pe internet", a comentat, pentru NewsIn, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu.Şi specialiştii în metodele de învăţare, din cadrul societăţii civile, consideră că publicarea subiectelor înainte de examen este o greşeală educaţională.
Părinţii sunt decepţionaţi de faptul că, în ciuda numeroaselor sesizări privind neregulile de la organizarea bacalaureatului, examenul se va desfăşura, şi la anul, în acelaşi mod.
Sindicatele din educaţie consideră că actuala metolodologie încurajează fraudele şi acuză că nu au fost contactaţi de reprezentanţii ministerului, pentru a participa la dezbaterea publică privind bacalaureatul din 2009.Metodologia după care se va desfăşura bacalaureatul în 2009 a fost în dezbatere publică pe internet, timp de o lună, începând din 25 iulie.La sfârşitul lunii iulie, profesorii de la Universitatea Bucureşti şi reprezentanţi ai societăţii civile au afirmat că nu sunt de acord cu mai multe aspecte din modul de desfăşurare a bacalaureatului şi, în special, cu publicarea variantelor de subiecte, pentru că aceasta încurajează copiatul şi mută accentul de pe educaţie pe evaluare.
La bacalaureatul de anul acesta, lista subiectelor a fost publicată pe internet, pe pagina www.subiecte2008.edu.ro, la începutul lunii aprilie. După proba orală de limba şi literatura română, desfăşurată pe 23 iunie, în urma mai multor sesizări, ministerul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a reclamat la organele de anchetă abilitate un posibil caz de scurgere de informaţii, prin care ar fi fost divulgate cerinţele la cele 100 de subiecte publicate pe internet. Ministrul a mai precizat că, în cadrul anchetei pe această temă, au fost audiate peste 100 de persoane, iar vinovaţii vor plăti. sursa Realitatea TV http://www.realitatea.net/ministerul-educatiei-a-facut-publice-noutatile-de-la-examenele-nationale-din-2009_340811.html
Potrivit noii metodologii privind tezele cu subiect unic, elevii de clasa a VII-a şi a VIII-a vor fi aşezaţi câte unul în bancă, în ordine alfabetică, pe clase, şi nu pe unitate şcolară, conform unei liste nominale afişate în prealabil. Mai mult, dacă până acum fiecare teză era evaluată de doi profesori din afara unităţii de la care provin tezele, de anul viitor, lucrările vor fi corectate de un profesor de specialitate ce a predat la clasă şi de un profesor din afara unităţii de învăţământ de la care provine teza.
Durata activităţii de evaluare este de maximum trei zile pentru fiecare şcoală, inclusiv ziua în care s-a susţinut proba, iar în centrele de evaluare, de maximum patru zile. Potrivit Ministerului Educaţiei, vor fi sancţionate cadrele didactice care furnizează soluţii elevilor, înlocuiesc sau falsifică lucrări. După caz, pot fi sesizate în scris organele de cercetare penală. În plus, profesorii implicaţi în desfăşurarea tezelor vor trebui să dea o declaraţie că vor respecta legea, în caz contrar riscând să fie excluşi din învăţământ.
Metodologia pentru bacalaureatul din 2009 cuprinde modificări minore faţă de cea de anul acesta. Structura subiectelor va fi publicată pe site-ul ministerului pe 30 noiembrie, iar subiectele propriu-zise pentru probele scrise vor fi postate pe internet pe 1 martie 2009. Subiectele vor fi publicate pe internet numai pentru probele scrise, nu şi pentru cele orale. Părerile vizavi de păstrarea metodologiei de organizare din 2008 converg spre ideea că ministerul a luat o decizie greşită. "Faptul ca ministerul nu a modificat metodologia după care se va desfăşura bacalaureatul, dar mai ales faptul că vor publica din nou subiectele pe internet este o mare prostie. S-a văzut doar, anul acesta, cum se copiază dacă subiectele sunt pe internet", a comentat, pentru NewsIn, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu.Şi specialiştii în metodele de învăţare, din cadrul societăţii civile, consideră că publicarea subiectelor înainte de examen este o greşeală educaţională.
Părinţii sunt decepţionaţi de faptul că, în ciuda numeroaselor sesizări privind neregulile de la organizarea bacalaureatului, examenul se va desfăşura, şi la anul, în acelaşi mod.
Sindicatele din educaţie consideră că actuala metolodologie încurajează fraudele şi acuză că nu au fost contactaţi de reprezentanţii ministerului, pentru a participa la dezbaterea publică privind bacalaureatul din 2009.Metodologia după care se va desfăşura bacalaureatul în 2009 a fost în dezbatere publică pe internet, timp de o lună, începând din 25 iulie.La sfârşitul lunii iulie, profesorii de la Universitatea Bucureşti şi reprezentanţi ai societăţii civile au afirmat că nu sunt de acord cu mai multe aspecte din modul de desfăşurare a bacalaureatului şi, în special, cu publicarea variantelor de subiecte, pentru că aceasta încurajează copiatul şi mută accentul de pe educaţie pe evaluare.
La bacalaureatul de anul acesta, lista subiectelor a fost publicată pe internet, pe pagina www.subiecte2008.edu.ro, la începutul lunii aprilie. După proba orală de limba şi literatura română, desfăşurată pe 23 iunie, în urma mai multor sesizări, ministerul Educaţiei, Cristian Adomniţei, a reclamat la organele de anchetă abilitate un posibil caz de scurgere de informaţii, prin care ar fi fost divulgate cerinţele la cele 100 de subiecte publicate pe internet. Ministrul a mai precizat că, în cadrul anchetei pe această temă, au fost audiate peste 100 de persoane, iar vinovaţii vor plăti. sursa Realitatea TV http://www.realitatea.net/ministerul-educatiei-a-facut-publice-noutatile-de-la-examenele-nationale-din-2009_340811.html
sâmbătă, 6 septembrie 2008
Manualul de istorie a comunismului
scris de Iuliana Gatej
Manualul de istorie a comunismului intră în programa opţională de anul acesta şi îi va învăţa pe elevii de-a XI-a şi a XII-a cum au trăit părinţii şi bunicii lor. Volumul e însoţit de un DVD cu programul TVR dintr-o zi obişnuită, din anii ‘80.
Elevii care s-au născut imediat după 1989 vor face un curs opţional despre istoria comunismului din România. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a aprobat, în acest an, programa care stă la baza primului manual de istorie a comunismului, editat la 19 ani de la căderea fostului regim de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). Cursul face parte din oferta de opţionale propuse elevilor şi profesorilor de istorie în cadrul curriculumului, la decizia şcolii. Noul manual se adresează elevilor din clasele a XI-a şi a XII-a şi estePrintre temele propuse sunt "Comunismul în România interbelică", "Preluarea puterii" şi "Moştenirea comunismului în anii '90”. Sfârşitul comunismului este marcat în manual ca “evenimentele din 1989”, pentru că istoricii nu au stabilit încă dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat. Viaţa privată şi publică are dedicat un capitol distinct în manual. Vedetele epocii comunismului sunt prezentate ca fiind “modele” şi “repere morale” ale acelei perioade. “Sportivii, actorii şi cântăreţii (...) erau agreaţi de regim atâta vreme cât, prin performanţele lor, nu atentau la moralitatea comunistă sau, mai riscant pentru ei, la poziţia privilegiată a conducătorului”, se scrie în manualul realizat de IICCR. Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Cristian Gaţu au fost modele de care regimul comunist “a profitat pentru a susţine performanţele sistemului comunist de organizare şi pregătire a sportivilor, chiar dacă, uneori, frauda era evidentă (dopaj, modificarea datelor personale) sau metodele folosite atentau la demnitatea şi drepturile persoanei (bătaia, privarea la participarea curentă la activităţile şcolare)”. Despre cântăreţi şi actori, cum este Florin Piersic care apare într-o poză alături de Marga Barbu, autorii manualului spun că au fost supravegheaţi atent, iar unora chiar li s-a interzis apariţia la televiziune. elaborat astfel încât să fie parcurs într-un an şcolar. citeste mai departe http://www.cotidianul.ro/lectii_la_liceu_despre_ceausescu_disidenti_eugenia_si_avortul_interzis-57220.html
mesaje pe forum:
aurel teodorescu 07-Sep-2008 23:53
comunistii
Un manual de istorie a comunismului romanesc, nu trebuie conceput de unul ca Stelian Tanase si altii de teapa lui, ci de luptatori anticomunisti. Dupa decembrie 1989, comunismul romanesc a intrat intr-o faza noua, superioara, conform teoriei marxist-leniniste, deci tot comunistii au format partide politice, asociatii, ligi, ONG-uri etc.,nimic nu scapa de sub controlul lor, absolut nimic.Lucia Hossu Longin face Memorialul durerii, si nu un anticomunist, presedintii Romaniei sunt comunisti, premierii sunt comunisti sau, si mai rau,slugi comuniste, cum e Tariceanu. Si cine va preda dupa acest manual?Profesorii de istorie care nu sunt anticomunisti. In con-cluzie, prin acest siretlic,comunismul va continua sa se dezvolte in Romania in forme superioare, bine mascate,asigurand astfel mersul inante spre infaptuirea Internationalei.
Ion Pribeagu 08-Sep-2008 09:03
Mai Pinteo
Pintea Viteazul (07-Sep-2008 21:14)O tampenieDe ce raportati totul la documentul ala de rahat, hartia igienica a lui Tismaneanu? daca tu ai fi de loc de pe valea pe care s-a nascut Pintea cel adevarat ai scrie altfel. Turnatorii, delatorii, lingaii si inainte si dupa '89 au fost si au ramas JIGODII. PROFITORI ordinari. Daca Romania postdecembrista nu ii poate trimite unde le este locul asta nu schimba cu nimic datele problemei. Ma doare sufletul ca intr-o tara cu resurse, inca importante, milioane de oameni sufera de foame si traiesc inca in secolul XVII in multe privinte. Aceste LICHELE merita cel putin dispretul omului obisnuit. Stiu ca acesti parveniti postdecembristi isi doresc respectul maselor. Nu-l vor avea niciodata. Probabil romanii mai au nevoie de inca 100 de ani pentru a invata sa voteze.
Manualul de istorie a comunismului, carte de colorat Iliescu şi Păunescu
Cartea îi va învăţa pe elevii de-a XI-a şi a XII-a cum au trăit părinţii şi bunicii lor. Spre deosebire de Raportul Tismăneanu, volumul trece discret peste trecutul comunist al unor personaje precum Ion Iliescu şi Adrian Păunescu.
Spre deosebire de Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Condamnarea Crimelor Comunismului, care de altfel îi şi anunţa apariţia, manualul evită verdictele şi judecăţile istorice, cel puţin în cazul unor personaje contemporane. Deşi figurează ca studiu de caz, Ion Iliescu are parte de o prezentare evazivă în volum. „Fost lider comunist, intrat în dizgraţia lui Ceauşescu, a fost marginalizat în ierarhia Partidului Comunist în anii ’80. Ulterior a devenit preşedintele României“, se menţionează despre acesta. Trecutul său antedecembrist este expediat într-o casetă biografică, actualul lider de onoare al social democraţilor mai fiind menţionat la un moment ca fiind promovat de Ceauşescu în locul apropiaţilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Raportul Tismăneanu în schimb îl punea la zid pe Iliescu, fapt ce le-a şi atras autorilor documentului - o parte dintre ei şi coautori ai manualului - epitetul de „scribălăi“. Astfel, Iliescu este considerat printre cei „vinovaţi de impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe crimă şi fărădelege“, ca făcând parte din „aparatul ideologic menit să îndoctrineze populaţia“. După Revoluţie, Ion Iliescu a avut, potrivit Raportului „un rol esenţial în strategia acestei formaţiuni (Frontul Salvării Naţionale - n.r.) menită să contracareze acţiunile societăţii civile şi ale partidelor democratice. Împreună cu protejatul său din epocă, premierul Petre Roman, a fost direct implicat în aducerea minerilor la Bucureşti şi folosirea lor, sub îndrumarea unor ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete, pentru neutralizarea şi chiar anihilarea societăţii civile a presei şi a partidelor democratice“, aminteşte documentul elaborat sub patronajul lui Traian Băsescu.
citeste mai departe http://www.cotidianul.ro/manualul_de_istorie_a_comunismului_carte_de_colorat_iliescu_si_paunescu-57367.html
Manualul de istorie a comunismului intră în programa opţională de anul acesta şi îi va învăţa pe elevii de-a XI-a şi a XII-a cum au trăit părinţii şi bunicii lor. Volumul e însoţit de un DVD cu programul TVR dintr-o zi obişnuită, din anii ‘80.
Elevii care s-au născut imediat după 1989 vor face un curs opţional despre istoria comunismului din România. Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (MECT) a aprobat, în acest an, programa care stă la baza primului manual de istorie a comunismului, editat la 19 ani de la căderea fostului regim de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR). Cursul face parte din oferta de opţionale propuse elevilor şi profesorilor de istorie în cadrul curriculumului, la decizia şcolii. Noul manual se adresează elevilor din clasele a XI-a şi a XII-a şi estePrintre temele propuse sunt "Comunismul în România interbelică", "Preluarea puterii" şi "Moştenirea comunismului în anii '90”. Sfârşitul comunismului este marcat în manual ca “evenimentele din 1989”, pentru că istoricii nu au stabilit încă dacă a fost revoluţie sau lovitură de stat. Viaţa privată şi publică are dedicat un capitol distinct în manual. Vedetele epocii comunismului sunt prezentate ca fiind “modele” şi “repere morale” ale acelei perioade. “Sportivii, actorii şi cântăreţii (...) erau agreaţi de regim atâta vreme cât, prin performanţele lor, nu atentau la moralitatea comunistă sau, mai riscant pentru ei, la poziţia privilegiată a conducătorului”, se scrie în manualul realizat de IICCR. Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi Cristian Gaţu au fost modele de care regimul comunist “a profitat pentru a susţine performanţele sistemului comunist de organizare şi pregătire a sportivilor, chiar dacă, uneori, frauda era evidentă (dopaj, modificarea datelor personale) sau metodele folosite atentau la demnitatea şi drepturile persoanei (bătaia, privarea la participarea curentă la activităţile şcolare)”. Despre cântăreţi şi actori, cum este Florin Piersic care apare într-o poză alături de Marga Barbu, autorii manualului spun că au fost supravegheaţi atent, iar unora chiar li s-a interzis apariţia la televiziune. elaborat astfel încât să fie parcurs într-un an şcolar. citeste mai departe http://www.cotidianul.ro/lectii_la_liceu_despre_ceausescu_disidenti_eugenia_si_avortul_interzis-57220.html
mesaje pe forum:
aurel teodorescu 07-Sep-2008 23:53
comunistii
Un manual de istorie a comunismului romanesc, nu trebuie conceput de unul ca Stelian Tanase si altii de teapa lui, ci de luptatori anticomunisti. Dupa decembrie 1989, comunismul romanesc a intrat intr-o faza noua, superioara, conform teoriei marxist-leniniste, deci tot comunistii au format partide politice, asociatii, ligi, ONG-uri etc.,nimic nu scapa de sub controlul lor, absolut nimic.Lucia Hossu Longin face Memorialul durerii, si nu un anticomunist, presedintii Romaniei sunt comunisti, premierii sunt comunisti sau, si mai rau,slugi comuniste, cum e Tariceanu. Si cine va preda dupa acest manual?Profesorii de istorie care nu sunt anticomunisti. In con-cluzie, prin acest siretlic,comunismul va continua sa se dezvolte in Romania in forme superioare, bine mascate,asigurand astfel mersul inante spre infaptuirea Internationalei.
Ion Pribeagu 08-Sep-2008 09:03
Mai Pinteo
Pintea Viteazul (07-Sep-2008 21:14)O tampenieDe ce raportati totul la documentul ala de rahat, hartia igienica a lui Tismaneanu? daca tu ai fi de loc de pe valea pe care s-a nascut Pintea cel adevarat ai scrie altfel. Turnatorii, delatorii, lingaii si inainte si dupa '89 au fost si au ramas JIGODII. PROFITORI ordinari. Daca Romania postdecembrista nu ii poate trimite unde le este locul asta nu schimba cu nimic datele problemei. Ma doare sufletul ca intr-o tara cu resurse, inca importante, milioane de oameni sufera de foame si traiesc inca in secolul XVII in multe privinte. Aceste LICHELE merita cel putin dispretul omului obisnuit. Stiu ca acesti parveniti postdecembristi isi doresc respectul maselor. Nu-l vor avea niciodata. Probabil romanii mai au nevoie de inca 100 de ani pentru a invata sa voteze.
Manualul de istorie a comunismului, carte de colorat Iliescu şi Păunescu
Cartea îi va învăţa pe elevii de-a XI-a şi a XII-a cum au trăit părinţii şi bunicii lor. Spre deosebire de Raportul Tismăneanu, volumul trece discret peste trecutul comunist al unor personaje precum Ion Iliescu şi Adrian Păunescu.
Spre deosebire de Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Condamnarea Crimelor Comunismului, care de altfel îi şi anunţa apariţia, manualul evită verdictele şi judecăţile istorice, cel puţin în cazul unor personaje contemporane. Deşi figurează ca studiu de caz, Ion Iliescu are parte de o prezentare evazivă în volum. „Fost lider comunist, intrat în dizgraţia lui Ceauşescu, a fost marginalizat în ierarhia Partidului Comunist în anii ’80. Ulterior a devenit preşedintele României“, se menţionează despre acesta. Trecutul său antedecembrist este expediat într-o casetă biografică, actualul lider de onoare al social democraţilor mai fiind menţionat la un moment ca fiind promovat de Ceauşescu în locul apropiaţilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Raportul Tismăneanu în schimb îl punea la zid pe Iliescu, fapt ce le-a şi atras autorilor documentului - o parte dintre ei şi coautori ai manualului - epitetul de „scribălăi“. Astfel, Iliescu este considerat printre cei „vinovaţi de impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe crimă şi fărădelege“, ca făcând parte din „aparatul ideologic menit să îndoctrineze populaţia“. După Revoluţie, Ion Iliescu a avut, potrivit Raportului „un rol esenţial în strategia acestei formaţiuni (Frontul Salvării Naţionale - n.r.) menită să contracareze acţiunile societăţii civile şi ale partidelor democratice. Împreună cu protejatul său din epocă, premierul Petre Roman, a fost direct implicat în aducerea minerilor la Bucureşti şi folosirea lor, sub îndrumarea unor ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete, pentru neutralizarea şi chiar anihilarea societăţii civile a presei şi a partidelor democratice“, aminteşte documentul elaborat sub patronajul lui Traian Băsescu.
citeste mai departe http://www.cotidianul.ro/manualul_de_istorie_a_comunismului_carte_de_colorat_iliescu_si_paunescu-57367.html
Ministrul Adomnitei este multumit de dezastrul din scoli
Scris de Andreea Anghel
Sute de mii de elevi nu vor mai începe anul şcolar în clădiri în paragină, ci în încăperi în construcţie, fapt pentru care ministrul învăţământului, Cristian Adomniţei, s-a declarat ieri foarte mulţumit. Din nefericire, situaţia este încă departe de a fi mulţumitoare: în continuare, mii de copii vor merge să înveţe în clădiri degradate, care nu au apă potabilă şi grupuri sanitare corespunzătoare. În plus, copii din 15 judeţe nu vor beneficia de corn, lapte şi miere, deoarece nu fost încheiate licitaţiile pentru programul "Cornul şi laptele". În schimb, ministrul Adomniţei îşi face campanie pentru alegerile din toamnă, anunţând că va distribui, începând de astăzi, o mie de microbuze şcolare către unităţile de învăţământ din întreaga ţară. Aproximativ 9.000 de şcoli nu au fost încă autorizate în totalitate, iar în 15 judeţe nu au fost încheiate licitaţiile pentru programul "Cornul şi laptele", conform datelor prezentate de ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, şi de ministrul internelor şi reformei administrative, Cristian David, după discuţia cu autorităţile locale. "La această oră avem 9.000 de şcoli care sunt raportate că nu au autorizaţie, dar situaţia este una temporară şi se va închide definitiv până la 15 septembrie. Nu vorbim de şcoli, ci de clădiri ale unităţilor de învăţământ, deoarece o şcoală poate să aibă 2, 3 sau 4 corpuri, fie de cantină, fie de cămin, fie clasă, fie ateliere, şi toate aceste clădiri se supun autorizării", a declarat ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, la finalul videoconferinţei organizate ieri cu autorităţile locale pe tema noului an şcolar. Conform ministrului, anul trecut erau autorizate, la începutul anului şcolar, un număr de 13.066 unităţi de învăţământ, iar în prezent sunt autorizate 14.621 unităţi. "Anul trecut m-aţi auzit acuzând primarii, în primul rând că nu se implică în cheltuirea banilor. Anul acesta nu aţi mai auzit niciun cuvânt despre acest lucru, pentru că s-au implicat." citeste mai departe http://www.curentul.ro/index.php/Social/Ministrul-Adomnitei-este-multumit-de-dezastrul-din-scoli.html
Sute de mii de elevi nu vor mai începe anul şcolar în clădiri în paragină, ci în încăperi în construcţie, fapt pentru care ministrul învăţământului, Cristian Adomniţei, s-a declarat ieri foarte mulţumit. Din nefericire, situaţia este încă departe de a fi mulţumitoare: în continuare, mii de copii vor merge să înveţe în clădiri degradate, care nu au apă potabilă şi grupuri sanitare corespunzătoare. În plus, copii din 15 judeţe nu vor beneficia de corn, lapte şi miere, deoarece nu fost încheiate licitaţiile pentru programul "Cornul şi laptele". În schimb, ministrul Adomniţei îşi face campanie pentru alegerile din toamnă, anunţând că va distribui, începând de astăzi, o mie de microbuze şcolare către unităţile de învăţământ din întreaga ţară. Aproximativ 9.000 de şcoli nu au fost încă autorizate în totalitate, iar în 15 judeţe nu au fost încheiate licitaţiile pentru programul "Cornul şi laptele", conform datelor prezentate de ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, şi de ministrul internelor şi reformei administrative, Cristian David, după discuţia cu autorităţile locale. "La această oră avem 9.000 de şcoli care sunt raportate că nu au autorizaţie, dar situaţia este una temporară şi se va închide definitiv până la 15 septembrie. Nu vorbim de şcoli, ci de clădiri ale unităţilor de învăţământ, deoarece o şcoală poate să aibă 2, 3 sau 4 corpuri, fie de cantină, fie de cămin, fie clasă, fie ateliere, şi toate aceste clădiri se supun autorizării", a declarat ministrul educaţiei, Cristian Adomniţei, la finalul videoconferinţei organizate ieri cu autorităţile locale pe tema noului an şcolar. Conform ministrului, anul trecut erau autorizate, la începutul anului şcolar, un număr de 13.066 unităţi de învăţământ, iar în prezent sunt autorizate 14.621 unităţi. "Anul trecut m-aţi auzit acuzând primarii, în primul rând că nu se implică în cheltuirea banilor. Anul acesta nu aţi mai auzit niciun cuvânt despre acest lucru, pentru că s-au implicat." citeste mai departe http://www.curentul.ro/index.php/Social/Ministrul-Adomnitei-este-multumit-de-dezastrul-din-scoli.html
miercuri, 27 august 2008
Familia fiecarui elev plateste 150 de lei pe materiale didactice inutile
Invatatorii si profesorii nu renunta sa-i incarce pe elevi cu materiale auxiliare si alte instrumente de studiu care nu sunt neaparat necesare. Ghiozdanul unui elev din ciclul primar va cantari in jur de 7 kg, desi un copil nu are voie sa care mai mult de 3 kg. Costurile pentru rechizite, uniforma, echipament sportiv, la care se adauga obligatiile fata de fondul scolii, ajung la 600 lei pentru un parinte.La preturile reactualizate, din librarii si supermarketuri, pregatirea unui copil pentru noul an scolar il costa pe parinte aproape 600 de lei. Cele mai mari costuri sunt suportate de catre familiile ai caror micuti frecventeaza clasele I-IV. Desi, inca de anul scolar trecut, Ministerul Educatiei a trimis in teritoriu reglementari potrivit carora un elev sa nu care in ghiozdan mai mult de 3 kilograme, numerosi invatatori si diriginti, la presiunea firmelor de profil si a editurile de carte scolara, nu renunta la unele materiale auxiliare, obligandu-i pe parinti sa le cumpere cu orice pret. Mai mult, in conditiile in care un cadru didactic prefera sa lucreze cu elevii cu mai multe asemenea materiale auxiliare, multe unitati de invatamant nu gasesc mijloacele manageriale pentru ca elevii sa nu mai fie obligati sa care zilnic la scoala toate aceste instrumente. “In primul rand, materialele auxiliare nu sunt obligatorii.citeste mai departe http://www.gardianul.ro/index.php?pag=nw&id=119495&catid=12&p=familia-fiecarui-elev-plateste-150-de-lei-pe-materiale-didactice-inutile.html
Uite banii, dă-ne votul!
În pragul campaniei electorale, guvernul îşi aminteşte de învăţământ
893 de şcoli şi grădiniţe vor beneficia de aceste fonduri tardive
Autorităţile locale ar trebui să construiască şi 23 de campusuri şcolare
Pe finalul mandatului şi cu doar 18 zile înainte de începerea şcolii, premierul Tăriceanu s-a milostivit şi a alocat peste 434 de milioane lei pentru Educaţie. Banii, sosiţi destul de tardiv de la vistieria statului, ar trebui să fie folosiţi pentru construcţia şi reabilitarea de şcoli, grădiniţe, şcoli de arte şi meserii şi campusuri şcolare. Din aceste fonduri, 127,935 milioane lei vor merge spre 893 de şcoli şi grădiniţe din toate judeţele ţării şi din Bucureşti. Acestea vor fi reabilitate, dotate cu utilităţi, vor intra în reparaţii capitale sau vor beneficia de noi sedii.
10,012 milioane lei vor fi investiţi în construirea a 23 de campusuri şcolare în 15 judeţe. Alte 30 de grupuri şcolare şi şcoli de arte şi meserii din 21 de judeţe vor beneficia de fonduri pentru lucrări de reabilitare şi investiţii, precum şi pentru lucrări de modernizare, în valoare de 14,950 milioane lei. O altă parte din fondurile alocate de guvern va merge direct la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică. Suma care va merge în această direcţie este de 282,290 milioane lei.citeste mai departe http://www.gandul.info/scoala/in-pragul-campaniei-electorale-guvernul-isi-aminteste-de-invatamant-video.html?3934;3014809
893 de şcoli şi grădiniţe vor beneficia de aceste fonduri tardive
Autorităţile locale ar trebui să construiască şi 23 de campusuri şcolare
Pe finalul mandatului şi cu doar 18 zile înainte de începerea şcolii, premierul Tăriceanu s-a milostivit şi a alocat peste 434 de milioane lei pentru Educaţie. Banii, sosiţi destul de tardiv de la vistieria statului, ar trebui să fie folosiţi pentru construcţia şi reabilitarea de şcoli, grădiniţe, şcoli de arte şi meserii şi campusuri şcolare. Din aceste fonduri, 127,935 milioane lei vor merge spre 893 de şcoli şi grădiniţe din toate judeţele ţării şi din Bucureşti. Acestea vor fi reabilitate, dotate cu utilităţi, vor intra în reparaţii capitale sau vor beneficia de noi sedii.
10,012 milioane lei vor fi investiţi în construirea a 23 de campusuri şcolare în 15 judeţe. Alte 30 de grupuri şcolare şi şcoli de arte şi meserii din 21 de judeţe vor beneficia de fonduri pentru lucrări de reabilitare şi investiţii, precum şi pentru lucrări de modernizare, în valoare de 14,950 milioane lei. O altă parte din fondurile alocate de guvern va merge direct la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică. Suma care va merge în această direcţie este de 282,290 milioane lei.citeste mai departe http://www.gandul.info/scoala/in-pragul-campaniei-electorale-guvernul-isi-aminteste-de-invatamant-video.html?3934;3014809
miercuri, 23 iulie 2008
Financial Times-Despre coruptia din Romania
Oligarhia transpartinică din România scapă basma
curată la raportul CE -Financial Times
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic."UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic.
"UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a curăţirii sistemului judiciar", constată Gallagher.
"În apărarea sa, UE susţine că a dat liderilor români şansa să implementeze reformele care ar duce la modernizarea de succes a ţării. Această inţiativă le-ar aparţine, iar influenţa UE ar fi limitată. Dar acesta este un argument puţin ingenios. Calendarul aderării, în special reformele din sferele justiţiei şi administraţiei, regionalizarea dezastruoasă prin care au fost canalizate fondurile, privatizarea sectoarelor strategice ale economiei şi ridicarea controlului asupra preţurilor au fost toate elaborate în avans de către UE", arată autorul comentariului din Financial Times.
"Foştii comunişti şi capitaliştii de carton care au devenit extraordinar de bogaţi prin manipularea unui sistem economic nereglementat după 1989 sunt printre beneficiarii majori ai fondurilor structurale în valoare de 30 de miliarde de euro care vin în ţară graţie contribuabilului european. Între timp, un exod uriaş de profesionişti talentaţi precum şi alte câteva milioane de muncitori provoacă grave crize pe piaţa de muncă şi reprezintă o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Aceştia sunt oamenii care au făcut sacrificiile pe care le-a cerut Bruxelles-ul şi ale căror interese au fost adesea trecute cu vederea în negocieri comode cu personaje care dispreţuiesc idealurile care mână chipurile înainte extinderea UE", scrie Gallagher.
"Nici un braţ al Uniunii Europene multistratificate nu s-a făcut remarcat în relaţie cu România, deşi anumite figuri din Comisie s-au comportat meritoriu când au văzut deraierea care se apropia. Poate că datorită unora dintre ei a fost dezvăluit şi raportul devastator cu privire la justiţia română realizat de experimentatul jurist belgian Willem de Pauw. Faptul că Marea Britanie şi Olanda sunt izolate în cadrul UE în apelul lor la o reacţie puternică împotriva corupţiei ce porneşte de la vârf în România este o devastatoare punere sub acuzare a inabilităţii UE de a apăra standarde minime de guvernare ce sunt cu siguranţă indispensabile, dacă doreşte să supravieţuiască drept o forţă influentă în lume", conchide istoricul britanic.
22 iulie 2008 07:50
senior reporter Valentina Pop
senior editor Luana Pavaluca
curată la raportul CE -Financial Times
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic."UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a
Rapoartele Comisiei Europene ce vor fi publicate miercuri sancţionează Bulgaria, dar lasă neatinsă România, dând astfel câştig de cauză oligarhiei transpartinice care a simulat doar schimbarea pentru a adera la UE, oferind în schimb contracte pentru proiecte de infrastructură, scrie Financial Times.
Cei doi premieri Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt exponenţii "oligarhiei transpartinice" care protejează corupţia adânc înrădăcinată, simulând reforme doar pentru a mulţumi Bruxelles-ul şi acordând contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii influente în vechile state membre, afirmă istoricul Tom Gallagher într-un comentariu intitulat "Cum a lăsat UE România să scape basma curată", publicat de Financial Times.
"Uniunea Europeană se mândreşte cu faptul că ar fi o entitate progresistă capabilă să proiecteze în Est, pe terenuri odinioară ostile, valori şi instituţii esenţiale pentru buna guvernare şi succesul economic. Corupţia rămâne adânc înrădăcinată, iar eforturile de a o combate sunt blocate la nivel înalt. Bulgariei îi vor fi aplicate unele sancţiuni, dar România, acum al şaptelea stat UE ca mărime, va scăpa în mare parte neatinsă", scrie Gallagher.
"Cu excepţia unor scurte interludii de reformă, puterea politică a fost deţinută în cele două decenii de la comunism încoace de un set restrâns de partide şi grupuri de interese economice. Ele sunt formate dintr-o oligarhie transpartinică, ce se bucură de o relaţie simbiotică şi care sunt hotărâte să nu poarte nicio răspundere în faţa legii sau să se supună constrângerilor de la Bruxelles", consideră istoricul britanic, autor al volumului "Furtul unei naţiuni. România de la comunism încoace".
"Doi premieri succesivi, Adrian Năstase, un social-democrat, iar din 2004 liberalul Călin Popescu Tăriceanu au remarcat că atenţia UE era mai degrabă spasmodică, deoarece se zbătea să absoarbă 12 noi state membre după anul 2000. Aceşti politicieni bogaţi şi urbani au lansat numeroase planuri de acţiune şi ritualuri de reformă care erau de fapt doar trucuri de relaţii publice menite să satisfacă eurocraţii cum că România ar fi preocupată de internalizarea normelor şi valorilor europene. Elita a jucat pe degete diferitele braţe ale structurii multistratificate a UE - Comisia, Consiliul şi Parlamentul - şi a făcut lobby cu aviditate pentru a-şi asigura intrarea cu o agendă minimă de schimbare. Asul din mânecă a fost capacitatea de a oferi contracte pentru proiecte de infrastructură unor companii care beneficiau de influenţă atât la Bruxelles, cât şi în partidele ce dominau unele dintre statele cheie din UE".
"Astfel, UE a fost treptat dezarmată de o elită locală calculată şi versată în a simula schimbarea. România a devenit al 27-lea membru al UE la 1 ianuarie 2007 cu majoritatea reformelor vitale existând doar pe hârtie sau sub formă de promisiuni pe viitor. UE a acceptat o separaţie a puterilor de faţadă, prin care sistemul judiciar a fost în sfârşit eliberat de sub controlul executiv. Dar judecătorii au continuat să achite, să dea sentinţe derizorii sau să amâne cazurile politcienilor care s-au înfăţişat înaintea lor cu acuzaţii de corupţie. O economie din care statul s-a retras mult mai rapid decât din Marea Britanie a anilor de după 1979 a rămas sub influenţa reţelelor de afaceri strâns legate de principalele partide politice. Această alianţă păcătoasă este hotărâtă să împiedice valorile promovate de UE, cum ar fi responsabilitatea politică, guvernarea curată şi civismul activ să obţină vreodată un sens adevărat în contextul românesc", scrie expertul britanic.
"UE n-a reuşit să lanseze schimbarea când a devenit clar, după 2004, că România urma să adere cu aquis-ul comunitar complet, dar cu ţara încă în mare parte nereformată. Domnii Năstase şi Tăriceanu au remarcat că atunci când se apropiau termenele-limită pentru implementarea obiectivelor, oficialii de la Bruxelles, uneori sub presiune politică sau pentru a-şi salva imaginea, erau dispuşi să le dilueze. În anul dinaintea aderării, Bucureştiul sfida deschis UE refuzând să aprobe măsuri-cheie în lupta împotriva corupţiei. În 2007, Tudor Chiuariu, un ministru al justiţiei în vârstă de 29 de ani, numit în funcţie pentru a dezmembra o direcţie a procuraturii care investiga corupţia la nivel înalt, a discreditat public UE. Bruxelles-ul consideră acum că înlocuirea lui cu figură emolientă având în esenţă obiective similare înseamnă progres pe calea spinoasă a curăţirii sistemului judiciar", constată Gallagher.
"În apărarea sa, UE susţine că a dat liderilor români şansa să implementeze reformele care ar duce la modernizarea de succes a ţării. Această inţiativă le-ar aparţine, iar influenţa UE ar fi limitată. Dar acesta este un argument puţin ingenios. Calendarul aderării, în special reformele din sferele justiţiei şi administraţiei, regionalizarea dezastruoasă prin care au fost canalizate fondurile, privatizarea sectoarelor strategice ale economiei şi ridicarea controlului asupra preţurilor au fost toate elaborate în avans de către UE", arată autorul comentariului din Financial Times.
"Foştii comunişti şi capitaliştii de carton care au devenit extraordinar de bogaţi prin manipularea unui sistem economic nereglementat după 1989 sunt printre beneficiarii majori ai fondurilor structurale în valoare de 30 de miliarde de euro care vin în ţară graţie contribuabilului european. Între timp, un exod uriaş de profesionişti talentaţi precum şi alte câteva milioane de muncitori provoacă grave crize pe piaţa de muncă şi reprezintă o bombă cu ceas din punct de vedere demografic. Aceştia sunt oamenii care au făcut sacrificiile pe care le-a cerut Bruxelles-ul şi ale căror interese au fost adesea trecute cu vederea în negocieri comode cu personaje care dispreţuiesc idealurile care mână chipurile înainte extinderea UE", scrie Gallagher.
"Nici un braţ al Uniunii Europene multistratificate nu s-a făcut remarcat în relaţie cu România, deşi anumite figuri din Comisie s-au comportat meritoriu când au văzut deraierea care se apropia. Poate că datorită unora dintre ei a fost dezvăluit şi raportul devastator cu privire la justiţia română realizat de experimentatul jurist belgian Willem de Pauw. Faptul că Marea Britanie şi Olanda sunt izolate în cadrul UE în apelul lor la o reacţie puternică împotriva corupţiei ce porneşte de la vârf în România este o devastatoare punere sub acuzare a inabilităţii UE de a apăra standarde minime de guvernare ce sunt cu siguranţă indispensabile, dacă doreşte să supravieţuiască drept o forţă influentă în lume", conchide istoricul britanic.
22 iulie 2008 07:50
senior reporter Valentina Pop
senior editor Luana Pavaluca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)