BILANŢUL EVOLUŢIEI EDUCAŢIEI SI FORMĂRII PROFESIONALE 1990-2008

COMITETUL DE CRIZĂ PENTRU SALVAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Bucureşti, 14 iulie 2008
BILANŢUL EVOLUŢIEI EDUCAŢIEI SI FORMĂRII PROFESIONALE 1990-2008

Pentru sistemele de educaţie şi formare profesională din România avem două tipuri de evaluări: cele oficiale, care spun că "pe ansamblu stăm bine, deşi mai avem şi lipsuri" şi cele independente, externe şi interne, care demonstrează cu date clare stagnarea acestor sisteme în paradigma comunistă anterioară anului 1990.
Educaţia este una dintre temele de maximă importantă pe plan european şi mondial. Din această cauza, cu periodicitate, se evaluează starea educaţiei prin teste internaţionale. Testul european cu cea mai mare relevanţă în cadrul ţărilor UE este Testul PISA, în urmă căruia au fost măsuraţi un număr de parametri de funcţionare a educaţiei în diverse ţări.
România se situează în clasamente în zonă inferioară la aproape toţi parametrii masurabili, zona superioară fiind atinsă în general la parametrii negativi, cu unele excepţii (ex. citirea la vârste timpurii).
Conform ultimului Raport al Comisiei Europene, jumătate dintre copiii români cu vârstă de 15 ani au dificultăţi de citire şi înţelegere. Potrivit aceluiaşi document, din anul 2000 până în 2006, procentul românilor care nu înţeleg ceea ce citesc (analfabetism funcţional) a crescut de la 41,3% la 53,5 %. Procentul ne plasează pe ultimul loc din ţările europene la ştiinţa de carte.

Discrepanţele uriaşe între cele două tipuri de abordări conduc autorităţile române la regizarea de adevărate potemkiniade, mai ales cu ocazia examenelor de absolvire şi a evaluărilor naţionale, care sunt astfel organizate încât frauda să ascundă adevărul într-o mare de minciuni. Suntem încă tributari obiceiurilor moştenite de la comunişti, de care nu scăpam, iată, după 18 ani de regim "necomunist". Recentul examen de bacalaureat ilustrează pe deplin această teză.
Principală cauza a eşecului evoluţiei din domeniu poate fi considerată subfinantarea cronică a educaţiei din perioadă 1990-2004. Este adevărat că în perioadă 2005-2008 s-au alocat procente mai mari din PIB educaţiei, iar salariile cadrelor didactice s-au majorat semnificativ. S-au investit sume importante în dotarea cu echipamente informatice şi mijloace de învăţământ, în reabilitarea unui număr de şcoli şi demararea programelor naţionale pentru campusuri şcolare. Problemele educaţiei nu stau doar în infrastructura, ci mai ales în modernizare curriculara, perfecţionarea resursei umane, salarizare diferenţiata, management performant, etc.
Ce spun evaluările independente:
1. Raportul Miclea, 2007: învăţământul românesc este INEFICIENT, NERELEVANT, INECHITABIL şi de SLABĂ CALITATE.
2. Evaluarea EDU CER, 2007 : învăţământul românesc este încremenit în paradigma comunistă a ultimilor 30-40 de ani.
3. Evaluarea EDUGATE: Sistemul de educaţie nu este organizat pentru a răspunde specific la nevoile de instruire ale copiilor, tinerilor, adulţilor pe direcţiile lor de interes şi conform cu capacităţile cognitive şi cu abilităţile naturale ale acestora. De asemenea sistemul educativ nu este organizat spre a răspunde la nevoile actuale şi de perspectivă a pieţei forţei de muncă.
4. Aprecierea SAR, 2007: învăţământul românesc este fabrică auohtona de mediocritate.
5. Majoritatea românilor care se află în alte ţări din Uniunea Europeana efectuează munci necalificate, în agricultura
şi ocupaţii casnice.
6. Doar 25% dintre absolvenţii de gimnaziu din mediul rural urmează cursuri liceale, comparativ cu 80% în mediul urban şi doar 2,5-3% dintre elevii proveniţi din rural urmează cursuri universitare.
7. 80% dintre copiii care nu participă la nici o formă de învăţământ sunt de etnie romă, ceea ce înseamnă că 28,6% din populaţia romă este analfabetă. O rată de participare scăzută se înregistrează şi în rândul copiilor cu nevoi educaţionale speciale, datorită numărului limitat de profesori calificaţi, infrastructurii educaţională inadecvată şi comunicării precare între şcoală şi comunitate.
8. România se situează pe ULTIMUL LOC în Europa în privinţă participării la o formă de educaţie a tinerilor de 15-24 de ani. Doar 41,9% dintre aceşti tineri participă la vreo formă de învăţământ (faţă de 64,5% - Lituania, 63,4% - Polonia, 62,7% - Slovenia), ceea ce are consecinţe negative asupra nivelului de pregătire a forţei de muncă.
9. Evaluarea internaţională PISA-2006 plasează învăţământul românesc pe locul 47 din 57 de ţări, iar alte evaluări externe (TIMSS, PIRLS) chiar şi mai prost.
10. Abandonul şcolar înainte de împlinirea celor 8 ani de studiu obligatoriu este în creştere (s-a dublat între 1996 şi 2006), iar rata de părăsire timpurie a şcolii (cls. I - XII) era de 19 % faţă de media de 14,9% în UE, cu reper în 2010 de 10%.
11. Ponderea profesorilor cu rezultate proaste sau mediocre la titularizare era, în 2007 de 60%, faţă de 18% în UE.
12. Procentul adulţilor care participă la forme de educaţie permanentă în timpul vieţii era, în 2007, de 1,3% faţă de 12,5 % media în UE, adică de 10 ori mai mic.
citeste mai departe http://educer.eu/documente/bilant.pdf