Invăţământul aflat sub controlul statului

Educatia si îndoctrinare în sistemul de învăţământ controlat de stat-Ionela Mînzu - recenzia lucrării -Între „bunul creştin” şi „bravul român” de Luminita Murgescu

Pe scurt, care este problema cu învăţământul de stat şi cel acreditat de stat?
În primul rând, învăţământul public despre care se obişnuieşte să se spună că este gratuit este de fapt susţinut prin fonduri prelevate prin taxe şi, se ştie, taxele sunt obligatorii. Aici avem o primă agresiune: este ca şi cum cineva ar încheia sub ameninţare un contract. În plus, de la plata taxelor nu sunt excluşi cei care nu beneficiază de oferta şcolilor publice – cei care nu au copii, cei care preferă o şcoală privată etc. În al doilea rând, urmarea unei şcoli publice sau a unei şcoli acreditate de stat este obligatorie. Am putea spune, prin urmare, nu numai că încheierea contractului este făcută sub ameninţare. Nu numai că cel forţat să încheie contractul este obligat să plătească un serviciu, indiferent dacă îl doreşte sau nu; absurdul situaţiei este şi mai mare: el trebuie să şi consume un anumit tip de serviciu, indiferent dacă îi place sau nu. Privind astfel lucrurile, observaţia lui M.N. Rothbard, conform căreia şcolile publice au mai degrabă rolul unei închisori decât rolul de a împlini educaţia tinerilor, apare perfect justificată.[7] În al treilea rând, licenţele acordate şcolilor private se dau în anumite condiţii: dacă acestea au aceeaşi programă şcolară precum cea a şcolilor publice sau, cel puţin, una agreată de guvern (minister etc.).
Dacă până acum am arătat că a fost încălcată libertatea de a nu încheia un contract, acum este încălcată libertatea de a încheia un contract şi intrarea liberă pe piaţă a celor care au o ofertă educaţională diferită de cea agreată oficial. În al patrulea rând, accederea ca profesor fie într-o şcoală publică, fie într-un privată este condiţionată prin lege de formarea sa într-o şcoală de stat sau într-una acreditată de stat. În felul acesta uniformizarea ofertei educaţionale este o consecinţă aproape sigură. Un învăţământ aflat în mâna guvernului devine ideologizat şi totodată ideologizant în direcţia dorită de elitele politice ale vremii – odată prin controlul ofertei educaţionale a şcolilor publice sau private şi în al doilea rând prin obligativitatea urmării unui astfel de învăţământ.
Soluţia? Este sintetic enunţată în manifestul libertarian al lui M. N. Rothbard: „Daţi la o parte guvernul din procesul educaţional… ”. Numai astfel putem avea o „educaţie în mod genuin şi cu adevărat liberă atât în şcolile formale, cât şi în afara lor”[8].citeste pe http://misesromania.org/300/